Ne cunoaștem de când eram copii, iar în blocul în care ne-am născut se desfășura, între cele nouă scări, un adevărat campionat. Terenul de fotbal era în spatele blocului – pe acel loc se află astăzi Parkingul Primăverii 8 – iar fiecare după-amiază petrecută acolo avea propria magie. Deși avea doar 8–9 ani, în timp ce alte scări adunau chiar și băieți de 16–17 ani, Alex ieșea imediat în evidență. Controlul mingii, calitatea paselor și inteligența jocului său făceau ca scara 3, din care făcea parte, să câștige de cele mai multe ori, iar cei din jur nu puteau decât să-l admire și să-l respecte.
La scara 1, „vioara principală” era super-handbalista Carmen Amariei, o adevărată legendă a sportului românesc. Copilăria petrecută pe acel teren, cu miza simplă a victoriei între scări și bucuria jocului, a pus, fără ca nimeni să știe, bazele unei pasiuni care avea să-i definească viața. Fotbalul nu era doar un joc pentru Alex, ci începutul unui drum ce avea să-l ducă în primele ligi ale României și să-l transforme într-un nume emblematic pentru „Șepcile Roșii”.
Alexandru Păcurar, Gabi Giurgiu, Dorin Goga și Octavian Abrudan sunt singurii fotbaliști care au evoluat pentru Universitatea Cluj în primele patru divizii ale fotbalului românesc – o performanță rară și, poate, un simbol al rezilienței echipei.
În tricoul alb-negru, Alex a depășit 150 de meciuri și a înscris peste 40 de goluri, devenind nu doar un marcator de încredere, ci și un simbol al loialității și al devotamentului față de club.
Cariera sa este o poveste despre pasiune, perseverență și dorința de a ridica Universitatea Cluj acolo unde îi este locul. Pentru Alex, „U” nu este doar o echipă – este o familie, o legendă în care a pus suflet și care, sperăm, nu va mai experimenta niciodată perioadele dificile ale ligilor inferioare. Această introducere nu spune doar cine este Alex Păcurar ca fotbalist, ci și cum copilul de pe terenul dintre blocuri a devenit decarul unei generații care a marcat istoria Universității.
Astăzi, într-o zi specială din viața sa, Alex Păcurar își sărbătorește ziua de naștere, iar cu această ocazie a avut amabilitatea de a ne răspunde la un amplu interviu. Un dialog sincer, plin de emoție și autenticitate, în care rememorează momentele-cheie ale carierei sale, legătura profundă cu „U” Cluj și drumul parcurs de la copilul care bătea mingea între blocuri până la simbolul unei generații care a scris istorie pentru Universitatea.
Întrebări interviu
CM: Ce amintiri ai din acea perioadă? Care scară ți s-a părut cea mai bună și de ce? 😊
AP: Imi amintesc cu mare drag și nostalgie de acea perioadă. Terenul pe care se jucau meciurile era o combinație de pământ și pietre iar porțile erau din lemn. În general lupta finală se dădea între scara 3, scara mea, și scara 8. În scara 8 locuiau mai mulți copii care făceau fotbal, dintre care îmi amintesc în mod special de doi frați, nu le mai rețin numele.
CM: Carmen Amariei putea face o carieră și în fotbal?
AP. Carmen nu rata niciun meci. Pentru mulți dintre copiii implicați în meciurile respective era destul de deranjant deoarece era foarte agresivă, lovea pe toată lumea din jurul ei, uneori și pe coechipieri😃. Probabil că ar fi putut avea o cariera frumoasă și în fotbal dar cred totuși că a fost foarte inspirată când a ales handbalul.😊
🔰 Junioratul și începuturile în fotbal
CM: Cât de importantă a fost susținerea tatălui tău în primii ani și în decizia de a merge pe acest drum?
AP: Tatăl meu a fost sursa pasiunii mele pentru fotbal. A practicat și el acest sport dar n-a reușit să atingă un nivel înalt așa că înainte de a deveni visul meu a fost visul tatălui meu ca eu să ajung fotbalist.
CM: Ce amintiri îți vin prima dată în minte când te gândești la perioada junioratului la Universitatea Cluj?
AP: Cred că cele mai frumoase amintiri sunt cele legate de turneele internaționale dar și de cele finale din România.
CM: Primul tău antrenor la juniori a fost Gheorghe Vasile. Ce lucruri esențiale pentru cariera de fotbalist ai învățat în acea perioadă? Ai avut parte în perioada junioratului și de alți antrenori care au avut o influență pozitivă asupra carierei tale?
AP: Domnul Gheorghe Vasile a avut o rol foarte important în formarea mea ca fotbalist dar și ca om. Primii pași în fotbal i-am făcut sub îndrumarea dânsului și a domnului Nicolae Szoboszlay. De la ei am învățat ce înseamnă disciplina, seriozitatea și dragostea față de fotbal.
Am prezentat trofeul de golgheter pe vechiul
Stadion, inaintea unui meci oficial al echipei mari
AP: În primul turneu internațional la care am participat, disputat în Italia, la Milano, am ieșit golgheter. Aveam 10 ani, deși turneul era destinat copiilor născuți în 1980–1981, cu doi ani mai mari decât mine. Îmi amintesc că, într-un meci, am câștigat cu 9–0, iar eu am marcat opt dintre goluri.
CM: Ai făcut parte dintr-o generație foarte bună, alături de Gabi Giurgiu, Radu Dan, Răzvan Damian și Horea Turbuțan. Ce avea special acel grup? Ați fost foarte aproape să câștigați finala Campionatului Național de juniori. Ce crezi că v-a lipsit atunci pentru a deveni campioni?
AP: Cei menționați aici au făcut într-adevăr parte din generația mea, dar mă vedeam cu ei destul de rar, la meciurile mai importante sau la turneele finale. Eu am crescut cu generația 1981, cu care am fost aproape să câștigăm titlul de campioni naționali. Ne-a lipsit șansa de a nu cădea în finală cu Școala de Fotbal Nicolae Dobrin.😃
CM: Mai ții legătura astăzi cu vreun coleg din acea perioadă? Dacă da, cu cine vorbești mai des?
AP: Păstrez legătura cu mulți dintre foștii mei colegi: Cocis, Bălan, Radu Dan, Codreanu, Costea, Boerean, Goga, Damian, Florescu, Tuță….
⚽ Debutul la prima echipă și sezonul 1999–2000
CM: Ai fost primul jucător din generația ta care a debutat la prima echipă. Debutul a venit pe 27 noiembrie 1999 (în minutul 77 al meciului ElectroBere Craiova- Universitatea) , într-un sezon complicat pentru „U”. Ce îți amintești din acel moment?
AP: Îmi amintesc emoțiile care m-au cuprins în momentul debutului dar mai ales cu o seara înainte când m-a anunțat Zoli Iasko ca o să debutez.😊
CM: Care au fost emoțiile tale când ai îmbrăcat pentru prima dată tricoul primei echipe a Universității?
AP: Prima dată când am îmbrăcat tricoul primei echipe a fost în 1998, cred, într-un turneu amical la Bistrița. Am intrat în repriza a doua, într-un meci împotriva Rapidului. L-am avut adversar direct pe Lupu, pe care, bineînțeles, l-am dominat fizic. 😃😃🤦♂️ Glumesc, desigur, cred că era o diferență de vreo 20 de kilograme între noi.
🤝 Un debut cu o semnificație aparte
CM: Întâmplarea a făcut ca debutul tău să coincidă cu ultimul meci la Universitatea, al bunului tău prieten, Tibi Bălan. Ce amintiri ai cu el din perioada junioratului?
AP: De Tibi mă leagă o prietenie de aproape 35 de ani. Părinții noștri erau, de asemenea, foarte buni prieteni. Amintirile cu el sunt prea multe pentru a fi cuprinse într-o singură poveste, plus că multe dintre ele nu pot fi redate aici. 😃
CM: Cum a fost relația voastră ulterior, ca jucători la nivel de seniori?
AP: Relația noastră a rămas la fel de strânsă atât la nivel de seniori, cât și după retragerea din activitatea sportivă, fiind neschimbată și astăzi.
🎯 Primul gol pentru „U”
La începutul anului 2000, pe banca Universității a fost instalat Petre Gigiu, perioadă în care nu ai mai primit șansa de a juca. Cum ai gestionat acel moment al carierei tale?
AP: Eram la început de drum, conștient și încrezător în potențialul meu. Nu era genul de antrenor care să dea credit tinerilor. De la primele antrenamente mi-am dat seama că nu rezonăm. 😃
CM: După demiterea sa, acesta a preluat Flacăra Râmnicu Vâlcea. În etapa a 32-a, cu Mircea Cojocaru pe bancă, Universitatea a jucat în deplasare la Râmnicu Vâlcea. În minutul 60, „U” a beneficiat de o lovitură liberă decisivă. Ce s-a întâmplat la acea fază? 🙂
AP: Ce s-a întâmplat în majoritatea cazurilor când era lovitură liberă? Am luat mingea și am executat-o 😃. S-a întâmplat să și înscriu. Cred că a fost primul meu gol într-un meci oficial, deci are o semnificație aparte.
🔝 Liga a III-a și sezonul 1999–2000
Sezonul 1999–2000 de Liga a III-a a fost unul special pentru tine. Deși aveai doar 18 ani, ai devenit golgeterul Universității, într-un lot în care se aflau jucători experimentați precum Marius Predatu, Marius Popescu sau Ilie Lazăr, reușind să marchezi 11 goluri.
CM: Cum a fost acel sezon pentru tine? Ce trăiri aparte ai avut parte în acea perioadă?
AP: Privesc sezonul respectiv ca pe începutul maturizării mele pe plan fotbalistic
CM: Care este meciul de care îți aduci aminte cu plăcere și cum ai sărbătorit promovarea?
AP: Nu e un meci anume de care îmi amintesc în mod special. Știu că au fost două meciuri în care am reușit dubla (meciurile de acasă 4-1 cu Minerul Ocna Dej și cel cu West Petrom Arad scor 4-0) . Am făcut baie în lacul de la Chios împreună cu toată echipa.
CM: Neluțu Sabău a reușit să te definească ca fotbalist?
AP: Nu neapărat să mă definească, dar a contat mult în parcursul meu ca fotbalist.
⏳ Liga a II-a – sezonul 2000–2001
Sezonul 2000–2001 s-a încheiat cu Universitatea Cluj pe locul 10. La nivel individual, ai fost al doilea marcator al echipei, cu 11 goluri, ocupând locul 2 în clasamentul golgheterilor, după Ciprian Prodan, care a înscris 12 goluri.
CM: Cum a fost acel sezon pentru tine, atât din punct de vedere personal, cât și colectiv?
AP: A fost o perioadă frumoasă din toate punctele de vedere, mai puțin cel financiar. Clubul trecea printr-o perioadă grea, eram neplătiți cu lunile, dar, probabil, lucrul ăsta ne-a unit mai tare.
CM: Pe banca tehnică a fost legenda Dan Anca. Ce lucru ai învățat de la Dan Anca pe care să îl folosești în decursul anilor?
AP: Dan Anca m-a învățat să joc fotbal cu plăcere și cu zâmbetul pe buze.
⏳ Liga a II-a – sezoanele următoare
După sezonul 2000–2001, Universitatea a rămas în Liga a II-a, iar pentru tine au urmat două sezoane în care ai avut un rol constant în echipă. În această perioadă, ai totalizat 43 de meciuri și ai marcat 10 goluri, demonstrând continuitate și contribuind la parcursul echipei.
CM: Cum a fost acea perioadă pentru tine și ce a însemnat din punct de vedere al evoluției tale ca fotbalist?
AP: Îmi câștigasem un anumit statut, eram căpitanul echipei, iar cluburile mari din Liga 1 începuseră să se intereseze de mine, ceea ce mă onora și mă motiva în același timp.
CM: Cu toate că aveam o mulțime de copii talentați din propria academie, nu am reușit să promovăm. De ce crezi că nu am reușit acest lucru?
AP: Cred că principalele motive au fost dificultățile financiare ale clubului și lipsa de experiență a jucătorilor.
🔴 Dinamo – primul transfer în afara „U”
În vara lui 2004 ai plecat pentru prima dată de la Universitatea Cluj, destinația fiind Dinamo București. A fost un pas important în cariera ta, primul transfer la o echipă cu o tradiție puternică în fotbalul românesc.
CM: Cum ai ajuns la Dinamo și ce momente te-au marcat din acea perioadă?
AP: M-a urmărit dl. Andone și a insistat pentru mine. Am avut de ales între Sheriff Tiraspol și Dinamo București, iar eu am ales Dinamo.
CM: După 15 meciuri jucate în care ai marcat o dată, aventura de la Dinamo s-a încheiat. De ce nu te-ai impus?
AP: Mi-a fost foarte greu să mă integrez în acea echipă. Când am ajuns la ei, echipa era campioana României. Jumătate dintre jucători erau la echipa națională. Majoritatea aveau zeci sau sute de meciuri în prima ligă, iar eu nu aveam niciunul 😃. Abia după câteva luni am simțit că sunt acceptat de către grup.
🔵 Gloria Bistrița – o nouă provocare
La începutul anului 2007 ai revenit în Ardeal, semnând cu Gloria Bistrița. Transferul a reprezentat o oportunitate de relansare în Liga 1, într-un mediu cunoscut și totodată competitiv. Timp de trei sezoane la Gloria Bistrița, ai jucat peste 40 de meciuri și ai marcat 4 goluri, demonstrând stabilitate și implicare pe teren.
CM: Cine te-a dorit la echipă și cum a fost acea perioadă pentru tine, atât pe teren, cât și din punct de vedere personal?
AP: În 2005 am ajuns la Gloria sub formă de împrumut. Neluțu Sabău m-a dorit la echipă și, în urma unui telefon primit de la dânsul și a unei întâlniri cu dl. Pădureanu, am acceptat propunerea. Experiența a fost una pozitivă și a durat un an și jumătate.
CM: Din cele 4 goluri marcate, două le-ai reușit chiar împotriva viitoarei tale echipe, Pandurii Târgu Jiu. Crezi că au contat acele goluri în privința transferului tău?
AP: Meciul respectiv a fost, cu siguranță, unul dintre cele mai reușite din perioada Gloria Bistrița pentru mine, deci… probabil că da!
🟠 Pandurii Târgu Jiu – o perioadă prolifică
După Gloria Bistrița, ai semnat cu Pandurii Târgu Jiu, perioadă în care ai avut performanțe remarcabile. În total, ai jucat 71 de meciuri și ai marcat 16 goluri, consolidându-ți statutul de jucător important în Liga 1. Primul meci pentru Pandurii a avut loc la începutul anului 2007.
CM: Cum ai descrie acea perioadă la Pandurii Târgu Jiu și ce te-a motivat să ai o astfel de evoluție?
AP: La Târgu-Jiu cred că am ajuns la mijlocul sezonului 2006–2007. Din punct de vedere fotbalistic, a fost cea mai prolifică perioadă din cariera mea. M-am simțit super-iubit și respectat de toată lumea din oraș și de conducerea clubului. Cred că m-a motivat faptul că n-am primit destule șanse la Dinamo și n-am reușit să arăt ce pot cu adevărat, dar, în special, dorința de a deveni un nume cu adevărat important în fotbalul românesc.
CM: Este adevărat că Pandurii au plătit 650.000 de euro pentru transferul tău și cum ai trăit momentul respectiv?
AP: Nu cunosc cu exactitate suma care s-a plătit pentru mine la momentul respectiv, dar nu cred că a fost atât de mare. Suma respectivă, din ce s-a vehiculat în presă, s-a plătit pentru mine de către Steaua în 2010.
🔴 Steaua București – vara 2010
În vara anului 2010 ai semnat cu Steaua București, un pas important într-o echipă de tradiție din Liga 1, cu obiective mari la nivel intern și european.
CM: Este adevărat că Victor Pițurcă a insistat pentru transferul tău și ce te-a determinat să mergi la Steaua?
AP: Da, este adevărat. Vocea domnului Pițurcă, într-o dimineață, când m-a sunat și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să colaborez cu dânsul la Steaua 😊. Plus că, păstrând proporțiile, bineînțeles, la fel ca Barcelona sau Real Madrid în Spania… în România, Steaua nu se refuză.
CM: După doar cinci etape, Gigi Becali a înlăturat antrenorul, afectând implicit șansele tale de a mai juca. Cum ai trăit acea perioadă?
AP: Când am fost anunțați că dl. Pițurcă nu mai este antrenorul echipei, am simțit o mare dezamăgire.
🔙 Revenirea la Universitatea Cluj – 2011
În vara anului 2010 ai revenit la Universitatea Cluj, echipa care te-a format și unde ai avut ocazia să joci din nou, de această dată în Liga 1. Revenirea a fost un moment emoționant și încărcat de așteptări, atât pentru tine, cât și pentru suporteri.
CM: Cine te-a dorit atunci la Universitate și ce te-a determinat să faci pasul înapoi către „U”?
AP: Am fost sunat de dl. Walter. Bineînțeles că decizia am luat-o pe loc. Era vorba despre „U” Cluj, echipa mea de suflet. Mai aveam de trecut un mare hop… să-l refuz pe dl. Pițurcă, care semnase cu Craiova. N-am îndrăznit să-l anunț direct pe el; l-am informat pe Neagoe, care era secundul lui. 😃
CM: Cum a fost revederea cu fanii și colegii alb-negri după revenire?
AP: A fost frumoasă și plină de emoții. Trecuseră vreo 8 ani de când nu mai îmbrăcasem tricoul Universității.
CM: Timp de 2 sezoane (plus 1 meci din sezonul 2012–2013) ai evoluat în 48 de meciuri, în care ai marcat 5 goluri. Care a fost meciul tău de referință din această perioadă?
AP: Probabil meciul cu ASA Târgu Mureș, deoarece a coincis cu primul meu gol pe noul Cluj Arena.🥰
🌍 Experiența în afara României – CSKA Sofia
Singura ta experiență în afara României a fost la CSKA Sofia, un pas important care putea deschide o nouă etapă în cariera ta.
CM: Cum ai ajuns la CSKA Sofia și ce te-a determinat să faci acest pas?
AP: Antrenorul din acea perioadă își dorea un nr. 10. Florentin Petre, care jucase pentru CSKA înaintea mea, m-a recomandat. Au trimis scouterii să mă vadă la câteva meciuri, iar după ultimul meu meci pentru „U”, cel de la Târgu Jiu, unde am și marcat, și oferit un assist, m-au contactat, mi-au pus oferta pe masă și am acceptat.
CM: Accidentările te-au afectat în această perioadă și te-au făcut să renunți la experiența din străinătate?
AP: Decizia mea de a pleca după o perioadă destul de scurtă n-a avut nicio legătură cu vreo accidentare. Motivul a fost de ordin financiar. În șase luni mi-au plătit o singură rată de contract.
⚡ Rapid București – revenirea în Liga 1
După experiența din Bulgaria la CSKA Sofia, ai revenit în România și ai bifat a treia echipă de tradiție din București: Rapid București. După Dinamo și Steaua, transferul la Giulești părea o nouă provocare în cariera ta.
CM: Cum ai ajuns la Rapid și cine te-a dorit în echipă?
AP: Am fost dorit de unul dintre cei doi patroni care preluaseră echipa de la George Copos.
CM: De ce, până la urmă, nu ai mai evoluat în niciun meci pentru Rapid și ce a influențat această situație?
AP: În perioada de pregătire premergătoare campionatului, mi-am rupt ligamentul colateral și meniscul la genunchiul drept. A urmat operația și perioada de recuperare. Semnasem cu ei pe un an. Până mi-am revenit complet, contractul ajunsese la final.
🔙 Revenirea – Liga a IV-a, 2016
În vara lui 2016, Universitatea Cluj pornea din Liga a IV-a, un moment istoric în reconstrucția echipei. Ai fost alături de jucători precum Gabi Giurgiu, Tavi Abrudan și Dorin Goga, unul dintre cei care au spus „Da” pentru a pune umărul la renașterea Universității. Ai evoluat doar în două meciuri, marcând tot atâtea goluri, contribuind astfel la startul unei noi etape pentru „Șepcile Roșii”.
CM: Cum ai primit oferta de a reveni a doua oară la Universitatea și ce te-a determinat să accepți?
AP: Am avut câteva discuții cu Neluțu Sabău și Radu Constantea. Mi-au prezentat proiectul pe termen lung și, bineînțeles, am fost de acord. Chiar dacă, doi ani după operația la genunchi, am stat departe de fotbal, am considerat să ofer ceva clubului care mi-a oferit de-a lungul anilor.
CM: Deși ai revenit cu entuziasm la Universitatea Cluj în Liga a IV-a, problemele medicale te-au împiedicat să evoluezi în mai multe meciuri și să contribui mai mult la parcursul echipei. Ce îți aduci aminte din acea perioadă și cum ai gestionat aceste dificultăți medicale?
AP: În timpul unui antrenament mi-am rupt ligamentele încrucișate la genunchiul deja operat. Când am primit rezultatul RMN-ului, am înțeles că drumul meu ca fotbalist se oprea acolo. A fost, de departe, cel mai greu moment din viața mea.
🏟️ Amintiri, colegi, antrenori, stadioane
Cariera ta te-a purtat prin multe echipe, orașe și stadioane, iar fiecare experiență a lăsat amintiri și lecții.
CM: Care este stadionul pe care te-ai simțit cel mai mult fotbalist și de ce?
AP: Teatrul viselor. Nu cred că trebuie să explic motivele.😃
CM: Care au fost cei doi fundași cei mai puternici pe care i-ai întâlnit în carieră?
AP: Djemba-Djemba și Miroslav Klose. Nu sunt fundași, dar sunt cei mai puternici adversari pe care i-am avut.
CM: Care a fost portarul cel mai greu de învins?
AP: Probabil Pantelimon. Mi-a apărat câteva lovituri libere, inclusiv un penalty, dar am reușit să-mi iau revanșa într-un meci, Steaua–Timișoara, cu un gol de la 25 de metri.😊
CM: Dacă ar fi să faci un prim 11 dintre toți colegii din cariera ta de fotbalist, cum ar arăta acesta?
AP: Stelea- Bandalovski, Tamaș, Gardoș, Latovlevici- Sânmărtean, Mureșan, Păcurar- Pancu, Dănciulescu, Cociș. Rezerve: Tătărușanu, Geraldo Alves, Semeghin, Hoban, Tibi Bălan, Zicu, Cristi Tănase, Florentin PEtre, Bogdan Stancu, Claudiu Niculescu.
CM: Dar dintre foștii colegi de la Universitatea Cluj, cum ar arăta primul 11?
AP: Aș dori să realizez două echipe: una a prietenilor cu care am jucat la Universitatea, iar cealaltă pe criterii profesionale.
AP: Echipa prietenilor: Călin Moldovan-Răzvan Damian, Octavian Abrudan, Bogdan Boerean, Radu Dan- Tibi Bălan, Radu Tuță, Alex Păcurar- Sergiu Costea, Dan Codreanu, Răzvan Cociș -Rezerve: Luci Turcu, George Florescu.
AP: Echipa pe criterii profesionale: Marius Popa, Bogdan Ungurușan, George Galamaz, Lukas Szukala, Constantin Grecu- Gabriel Boștină, George Florescu, Alexandru Păcurar, Liviu Mihai, Nwakaeme Anthony, Răzvan Cociș Rezerve: Bornescu, Achim, Hoban, Bălan, Goga, Adi Cristea, Claudiu Niculescu, Gicu Grozav.
CM: Dintre toate perioadele petrecute la Universitatea Cluj, povestește-ne un meci sau un moment care-ți va rămâne mereu în minte.
AP: Primul și ultimul meci oficial în tricoul alb-negru.
CM: De asemenea, care este un moment nostim, din perioada petrecută la „U”?
AP: Într-unul din sezoanele din Liga a II-a, când clubul se chinuia din punct de vedere financiar, aveam meci în deplasare, iar conducerea ne-a obligat să facem deplasarea cu un fel de autobuz/cursă foarte vechi. Erau pe bare compostoare de bilete, iar cei din față nu-i vedeau pe cei din spatele autobuzului din cauza prafului. Vorbeam între noi, dar nu ne vedeam…
CM: Participi la meciuri de old-boys ?
AP: Cred că au trecut mai bine de trei ani de când am jucat fotbal ultima dată. Chiar dacă am renunțat la fotbal, chiar și la miuțe cu prietenii, fac sport în continuare, doar că m-am reprofilat 😊. Merg la sală de 5–6 ori pe săptămână. Joc tenis de câmp, paddle, tenis cu piciorul, deci sunt destul de activ din acest punct de vedere.
⏳ Prezentul
CM: Cu ce te ocupi în prezent și cum ți-ai definit parcursul profesional și personal după retragerea din fotbal?
AP: Am două mici business-uri aici, în Cluj. Aș putea spune că duc o viață destul de liniștită și liniară.😊
CM: Cum ai caracteriza evoluția echipei Universitatea Cluj în acest sezon?
AP: În ultimele meciuri s-a văzut o creștere evidentă a echipei, iar eu sper să aibă continuitate și să-și atingă obiectivele.
CM: Din actualul lot, care este mijlocașul tău preferat de la „U”?
AP: N-aș putea spune că am un preferat. Probabil sunt câteva asemănări în stilul de joc între mine și Nistor.
CM: Pe ce loc crezi că va încheia Universitatea Cluj sezonul actual?
AP: Cred că echipa va ocupa unul dintre locurile 5 sau 6.
✨ Dorințe pentru noul an și mesaj pentru suporteri
CM: Ce îți dorești de la noul an, atât pe plan personal, cât și pentru Universitatea Cluj?
AP: Pe plan personal, îmi doresc sănătate, echilibru și liniște. În ceea ce privește echipa, îmi doresc stabilitate, continuitate și rezultate pozitive, ca să aducă bucurie în rândul suporterilor.
CM: Ce mesaj ai pentru suporterii echipei „Șepcile Roșii”, care te-au urmărit și susținut de-a lungul timpului?
AP: Suporterii Universității Cluj reprezintă sufletul acestui club. Le mulțumesc pentru susținerea necondiționată și sper că, în continuare, să trăim împreună multe momente frumoase!
Mulțumesc Alex, pentru amabilitatea de a răspunde la toate întrebările. Îți doresc sănătate și impliniri în tot ceea ce îți dorești !
