Desigur, pentru mulți dintre noi, anul 1972 nu ne spune mare lucru, deoarece mulți din actuala generație de suporteri nu erau încă născuți atunci. Dar anul 1972, mai precis sezonul 1971-1972, pentru bunicii și tații noștri a fost ultimul mare sezon făcut de U în campionat. Cu o generație sclipitoare, cu specificul elan studențesc nestăvilit și avându-i în componența echipei pe Dan Anca, Mihai Adam, Alexe Uifaleanu și mulți alții, Șepcile Roșii termină sezonul pe locul 3, lăsând la mare distanță granzii Bucureștiului, fiind depășită doar de Argeșul lui Dobrin, un geniu sclipitor al acelor vremuri, și de echipa UTA-ei la golaveraj, numărul de puncte fiind același, 37.
În aceste momente, avem șansa să fim contemporani cu istoria! Niciodată nu știi ce îți rezervă ziua de mâine sau, mai bine zis în clasica boemie clujeană, niciodată nu știm ce ne rezervă sezonul următor. Așadar, cu o victorie în meciul de luni cu Unirea Slobozia, U ar ocupa cea mai bună clasare din 1972 până în prezent, în prima fază un teoretic minimum loc 6.
Dar, odată având garanția play-off-ului în buzunar, speranțele noastre se îndreaptă către un sezon și mai spectaculos decât până acum, în care imposibilul poate să devină posibil pentru prima oară în istoria clubului. Dacă cei din ’72 au fost aproape, generația actuală este și mai aproape de o ispravă de toată minunea, care va ține un oraș întreg în sărbătoare preț de câteva zile.
Primul pas e luni, după vine greul.
Numai Universitatea Cluj !
de Cesărean Mihai