Aniversare

O onoare pentru Cluj și pentru „Șepcile Roșii”: simbolul luptei anticomuniste din România, Corneliu Coposu (1914–1995), a fost suporter declarat al Universității Cluj, echipă pe care a iubit‑o și a susținut‑o întreaga viață. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la trecerea sa în eternitate, prilej de a reconecta memoria „Seniorului” cu istoria și identitatea clubului studențesc din inima Transilvaniei.

​

Ion‑Andrei (Ionuț) Gherasim, fost șef de cabinet al lui Corneliu Coposu și actual președinte executiv al Fundației care îi poartă numele, a rememorat, în mai multe rânduri, atașamentul politic și afectiv al liderului PNȚ față de „U”. El a dezvăluit public faptul că Universitatea Cluj a fost echipa de suflet a lui Corneliu Coposu, acesta numind‑o „singura echipă de fotbal din România creată în urma unui mare act istoric”, trimitere directă la Unirea de la 1 Decembrie 1918 și la nașterea, în 1919, a Universității Românești la Cluj.​

Legătura lui Coposu cu Clujul depășește însă tribuna unui stadion. Născut la Bobota (Sălaj), el a venit de tânăr la Cluj, a urmat Facultatea de Drept și Științe de Stat, și‑a obținut doctoratul și a fost activ în viața universitară, politică și sportivă, devenind inclusiv campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar. În anii ’30 a pus bazele filialei clujene a PNȚ, a condus Uniunea Studenților Democrați din Universitatea Cluj și Tineretul Național Țărănesc, ancorând definitiv destinul său public de orașul care avea să găzduiască și clubul „Șepcilor Roșii”.​

Imaginea devenită emblematică, în care Corneliu Coposu ține în mână fanionul lui „U”, flancat de două nume mari ale clubului – Dan Anca și Sorin Bagiu – ilustrează perfect întâlnirea dintre istoria politică a României și istoria simbolică a Universității Cluj. În același spirit, clubul universitar i‑a onorat memoria prin acordarea Trofeului de Excelență „Iuliu Hațieganu” Fundației Corneliu Coposu, subliniind că drumul fără compromisuri al „Seniorului” seamănă izbitor cu parcursul unei echipe care a preferat, de‑a lungul vremii, să sufere decât să abdice de la principiile sale.​

Ziua Națională a României, 1 Decembrie, este momentul în care se leagă, firesc, cele trei repere: Marea Unire de la Alba Iulia, nașterea în 1919 a Universității Românești la Cluj și apariția, în același context, a clubului de fotbal Universitatea Cluj. În acest cadru, opțiunea lui Corneliu Coposu pentru „U” depășește simpla simpatie sportivă și devine un gest de continuitate istorică și morală, în acord cu valorile pe care le-a apărat întreaga sa viață.​

PS: La mulți ani, România!

La mulți ani, „Universitatea” născută din spiritul Unirii de la 1 Decembrie!

Și, într‑o zi atât de specială pentru toți clujenii și pentru toți „studenții” din tribune, la mulți ani și președintelui clubului, Radu Constantea!

  Atunci când s-a înfăptuit Marea Unire, în 1 Decembrie 1918, s-au fixat trei mari deziderate ale românilor ardeleni:

1. crearea unei unei instituții de învățământ superior, a unei universități românești – Universitatea “Regele Ferdinand” din Cluj

2. înființarea instituției centrale de cultură românească, respectiv a Operei Române din Cluj

3. nașterea unui club-fanion al românismului din Ardeal, implicit a unei echipe românești de fotbal – acest club s-a numit S.S.S.U Cluj – Societatea Sportivă a Studenților Universitari din Cluj, pe scurt “U”.

Astfel, în noiembrie 1919, a fost semnat actul de naștere, începând, totodată, organizarea secțiilor clubului și selecția pentru alcătuirea echipei de fotbal. Totul s-a făcut cu entuziasm, de pe-atunci privindu-se cu speranță în viitor! Iată, au trecut 100 de ani, iar însemnătatea, onoarea și demnitatea iubitului nostru “U” au rămas aceleași! Așa cum și cei care, inevitabil, au băut din licoarea dragostei eterne pentru “U”, au vegheat și vor veghea în continuare ca ideea “U” să rămână mereu pe același piedestal de aur, iar focul “mândriei unor inimi românești” să nu se stingă niciodată!

Haide”U”! Tempo “U”!

Claudiu Ciotleuș