Născut la 8 septembrie 1938, la Cluj Napoca. A jucat la Flamura Roșie Dermata (1951-1960) Universitatea Cluj (1960-74) A jucat 328 de meciuri în Divizia A și a câștigat , cu Universitatea , Cupa României ediția 1964-65. Ca jucător s-a dovedit un valoros apărător și a constituit un permanent exemplu de modestie, corectitudine, conștiinciozitate și dăruire sportivă.
Cum a ajuns la Universitatea. Kovacs i-a dat vestea cea mare
“Puştiule, vino încoa! De mîine, nu te mai prezinţi la antrenamentele acestei echipe”. Inima îi bătea în piept cu putere. Stingherit, cu podul palmelor umezite, s-a îndreptat spre antrenorul său de la CSM Cluj, Ştefan Kovacs. “Dar ce-am făcut, vreţi să scăpaţi de mine?”. “Nu te speria băiete, te vor cei de la Universitatea”, i-a spus Covaci. Pentru Remus Cîmpeanu, băiatul care urmărea dintr-un brad meciurile Universităţii, visul copilăriei sale devenea realitate. Tînjea după boemia din cadrul lotului, aplauzele publicului, viaţa studenţească şi cîntecele care îi însoţeau în deplasări pe Moguţ, Kromely, Costin, Petru Emil, Suciu, Ivansuc, Munteanu, Paul Marcu, Mateianu şi Horaţiu Moldovan. Primul meci, a lui Remus Câmpeanu la ”U”, coincide cu debutul sezonului 1960-1961, în deplasarea de la Hunedoara, 2-0 fiind de remarcat că a fost integralist încă la primul sezon. Primul gol pentru Universitatea, îl marchează în etapa 5, când, la Arad, ”studenții” pierd cu Uta scor 1-3.
Remus Câmpeanu avea o calitate specială…
Fundaşul stânga al Universităţii Cluj a rămas în memoria microbiştilor prin distanţa mare la care arunca mingea din aut. Traiectoria balonului era lungă şi precisă. “Nu mi-am propus niciodată să arunc mult şi nici nu făceam antrenamente speciale. În pofida fizicului meu, care nu era deloc impunător, aveam degetele lungi şi elastice, iar de fiecare dată, aveam grijă să fac trei paşi şi să presar zgură pe mîini”, a dezvăluit Cîmpeanu secretul aruncărilor sale care l- au pus deseori pe golgeterul “şepcilor roşii”, Mihai Adam, în postura de a marca. Apoi îşi ridică braţele deasupra capului pentru a ne face o demonstraţie. Face un efort pentru a se arcui. Mingea imaginară zboară pînă pe masa biroului. Acolo unde zac pozele unei echipe boeme.
Finala Cupei României
În 1965, Ştiinţa Cluj (n.r. denumirea Universităţii în acea perioadă) a cîştigat Cupa României, întrecînd în finala de pe stadionul “Republicii” pe FC Argeş cu 2-1, golurile clujenilor fiind reuşite de Remus Cîmpeanu şi Zoli Ivansuc. Antrenorul Andrei Sepci a folosit următoarea formulă: Mogut- Marcu, Georgescu, Grajdeanu, Campeanu- Alexandru Vasile, Nesu- Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu
Căpitanul Remus Câmpeanu
Remus Cîmpeanu a purtat banderola de căpitan a unei singure echipe: “U” Cluj. A prins vremurile in care se imbinau aplauzele publicului, viaţa studenţească şi cîntecele care îi însoţeau în deplasări.
În perioada postbelică, mai bine de 25 de ani Universitatea Cluj a avut doar trei căpitani de echipă: dr. Mircea Luca, Traian Georgescu şi Remus Cîmpeanu. “Am stat cinci ani în cameră cu Georgescu şi i-am devenit ucenic. Pe atunci, cel care purta banderola avea o grămadă de responsabilităţi. Apăra interesele jucătorilor în faţa conducerii chiar dacă măsurile propuse îl lezau direct, se bătea pentru fiecare, fără să iasă în faţă. Un astfel de om era Georgescu. Cîteodată, nici nu mînca la cantină cu noi, de jenă să nu se interpreteze ca fiind un abuz din partea sa!”, îşi aminteşte Cîmpeanu. La un an după cîştigarea Cupei României în 1965, Georgescu a fost înlăturat. Alegerile din lot l-au desemnat cîştigător al banderolei pe Paul Marcu. “Eu am avut un singur vot, însă Marcu a refuzat pe motiv că trebuie să-şi dea doctoratul şi n-are timp. M-a propus pe mine şi, de atunci, am rămas căpitan de echipă pînă la retragere,”.
Ultimul meci în culorile mult iubite…
După 14 ani plini, dintre care ultimii 10 în calitate de căpitan, Remus Câmpeanu a evoluat, ca rezervă -a intrat în minutul 58 în locul lui Pecks- în ultimul său meci la Universitatea, în deplasare (la fel ca primul meci), la Constanța, iar rezultatul a fost în favoarea Farului 2-0.
Activitate profesională
Jurist de carieră (absolvent al Facultății de Drept), a rămas la conducerea clubului sportiv al studenților clujeni, în funcția de vicepreședinte.
Despre Remus Câmpeanu…
“A jucat fundaș lateral pe ambele părți, provenit de tânăr de la Clujana, înalt, atletic, dârz cu bun joc de cap și deposedare, tehnicitate bună, intra bine în atac și a fost urmașul lui Joja în aruncările de la margine la distanțe foarte lungi, pe care s-au brodat scheme tactice.”
dr Constantin Rădulescu (O viață închinată fotbalului)
„Eram un jucător harnic, pe care se putea baza echipa, indiferent de adversar. Nu ieșeam în evidență, dar îmi făceam datoria față de colegi. Îmi erau dragi toți colegii. Traian Georgescu mi-a fost unul din cei mai buni prieteni și m-a ajutat mult în carieră”
Remus Câmpeanu
Moise Cristian
Bibliografie:
O viață închinată fotbalului (Constantin Rădulescu)
manuscris U 1979 (Ștefan Sumurducan)
Agora U (Gheorghe I. Bodea)
Fotbal de la A la Z (Mihai Ionescu)
cercetare personală (din presa vremii)