Născut 07 octombrie 1911, în comuna Barnabas (Maramures). A fost legitimat în 1922 la Șc. Sportivă Sătmăreană Satu Mare. În 1927 a trecut la Olimpia Satu Mare.
Urmează perioada de vârf a activității sale fotbalistice ca jucător, la Universitatea Cluj (1932-1939). Exact în ziua când implinea 23 de ani, 07.10.1934 apară poarta Universitatii, în meciul pierdut la Oradea, cu echipa locală Crișana. La acel meci care a contat pentru etapa a-IV-a a primei ligi antrenorul Otto Eckhart a folosit jucatorii: Sepci-Borgea, Iancovici- Stefanescu, Ionas, Ghilezan-Orza, Ploesteanu,
Tabacu, Surlasiu, Baciu. Scor final 4-2 pentru Crisana (goluri U: Baciu
si Ploeșteanu).
A fost titularul postului de portar în sezonul 1932-1933 când Universitatea a fost vicecampioana României dar și în următorul sezon când a Universitatea a pierdut prima finală a Cupei României în companiei Ripensiei din Timișoara. La ”U” făcut parte dintr-o generație de excepție care a oferit spre echipa națională -în perioada 1932-1937- 5 fotbaliști: Andrei Sepci, Lazăr Sfera, Vasile Gain, Nicolae David, Grațian Sepi (II) dar și alți doi, viitori internaționali: Silviu Ploeșteanu și Cornel Orza.
Balcaniada și tabachera de argint…
Portar talentat, cu reflexe uimitoare și un deosebit simț al plasamentului. A fost de patru ori internațional, a apărat poarta ‘’echipei de aur’’ la ‘’Balcaniada’’ din 1933. Pentru acest eveniment major, a fost construit stadionul O.N.E.F. considerat, ”operă monumentală” de Gazeta Sporturilor. Au participat la competiție România, Iugoslavia, Grecia și Bulgaria. La finala dintre România și Iugoslavia (scor 5-0), au participat 30000 de spectatori. Scorul general al ”tricolorilor”: 13-0! Andrei Sepci a fost de netrecut, ca semn de prețuire, Alexandru Vaida Voievod i-a oferit o tabacheră de argint.
Activitate profesională.
Ca antrenor s-a ocupat în perioada 1940-1946 de echipele Tricolorul și Minerul Baia Mare. În 1946-1947 a condus formația Exploziv Făgăraș, în 1948-1949 Concordia Ploiești și apoi Jiul Petroșani (1950-1957).
Revine acasă. Câștigător al Cupei României
Andrei Sepci a stat pe banca Universitatii în 3 perioade distincte și toate în prima divizie: 1948-1949, 1959-1966 (cu o pauză 1961-1963), 1970-1971. Cu ”Șepcile Roșii, câștigă Cupa României (1964-1965) și participă în Cupa Cupelor (1965-1966). Din 1967 lucrează în cadrul centrului de copii și juniori al clubului universitar, chiar și după pensionarea sa în 1973, aducându-și o însemnată contribuție la formarea unor generații de jucători și la cucerirea de către echipa de junior Universitatea a titlurilor de campioană națională în anii: 1967, 1969, 1972 și 1974.
Vicecampion al României, finalist al Cupei României (totalizând 108 meciuri) și Caștigator al Cupei Balcanice cu România (toate în calitate de fotbalist al Universității) iar ca antrenor , Cupa României (1965) și cele 4 titluri obținute la nivel juvenil îl urcă pe Andrei Sepci în galeria marilor personalități care au marcat existența Universității Cluj.
De reținut:
- Este primul portar care marchează gol într-un meci oficial pentru Universitatea (08.12.1935, ”U”- Cfr Rapid 5-0)
- Unicul antrenor care a câștigat un trofeu (finala 2-1 cu F.C. Argeș)
- Primul antrenor care câștigă, un meci oficial internațional pentru Universitatea (scor 1- 0, în Cupa Cupelor, 1965, la Viena cu Wienner Neustadter)
Despre Andrei Sepci…
„Era un antrenor care vorbea mult, individual, cu noi. Înaintea meciurilor stătea jumătate de oră sau o oră de vorbă cu fiecare. Vorbea despre calitățile noastre, dar și despre defecte, lucru pe care nu-l făcea niciodată în plen, de față cu ceilalți. Sub mâna lui au crescut jucători tocmai datorită acestei răbdări. În jocuri se vedea că echipa joacă într-un anumit fel. Știa să ceară jucătorilor ceea ce puteau să facă.”
Remus Câmpeanu
Moise Cristian
Bibliografie
Fotbal de la A la Z (Mihai Ionescu, Mircea Tudoran)
manuscris U 1979 (Ștefan Sumurducan)
Agora U (Gheorghe I. Bodea)
cercetare personală (din presa vremii)