Inima din spatele peluzei și a legendarului banner „Vecchia Guardia”
Profilul unui simbol al „Șepcilor Roșii”
Călin Mișan nu este doar un simplu suporter, ci o adevărată instituție în istoria modernă a galeriei Universității Cluj. Economisind timp și energie pentru culorile alb-negru de decenii, el îmbină rigoarea profesională a economistului cu pasiunea pură, viscerală, pentru „U”.
A pășit pentru prima dată pe stadion la vârsta de 5 ani, de mână cu tatăl său, iar de atunci „U” a devenit o parte fundamentală a vieții sale. Chiar dacă primele amintiri cu adevărat clare au început să se contureze ceva mai târziu, în perioada 1977–1978, atmosfera de pe Ion Moina i-a marcat destinul ireversibil.
Evoluția în galerie: Pasul spre peluză l-a făcut încă din perioada în care tribuna era condusă de Gigi, trăind din plin anii de început ai acestei pasiuni. Odată cu trecerea timpului și schimbarea generațiilor, marcată de preluarea conducerii de către Muri, a știut să se impună prin implicare totală, devenind rapid o piesă de bază în organigrama și rigoarea organizatorică a galeriei.
Prietenii pe viață: Dincolo de rezultate sau meciuri, adevărata avere a acestor decenii o reprezintă legăturile umane indestructibile, sudate pe miile de kilometri parcurși în deplasări și în poveștile din nopțile de după fluierul final. Pentru el și pentru cei de alături, bucuria simplă de a fi împreună s-a transformat într-o forță vie, capabilă să atenueze orice perioadă grea și să le dea puterea de a renaște mereu mai puternici.
(C)r3Lu.sepcile-rosii.com
Povestea din spatele legendarului banner „Vecchia Guardia” (1996)
Unul dintre cele mai importante momente din istoria vizuală a peluzei clujene poartă amprenta directă a lui Călin Mișan. Dorința de a crea ceva monumental pentru „U” s-a materializat în 1996, printr-un efort titanic de câteva luni.
(C)r3Lu.sepcile-rosii.com
„Bannerul Vecchia Guardia a fost realizat în 1996, singur am cusut la el manual câteva luni. Am vrut să fie cel mai mare banner din țară. Avea 40 de metri, la concurență cu un banner al constănțenilor.” — Călin Mișan
De unde a venit inspirația? Numele și conceptul de Vecchia Guardia au fost inspirate de prezența unui banner similar la AS Roma.
Designul: Fonturile folosite au fost preluate și adaptate după cele ale grupului Fighters (Juventus Torino).
Realizarea: A fost cusut manual, noapte de noapte, timp de aproximativ 4 luni, transformându-se în timp într-un simbol de referință al suporterilor experimentați ai Universității.
Viziunea unui suporter de cursă lungă
Privind spre prezent și viitor, Călin rămâne la fel de atașat de echipă ca în prima zi. Pentru el, „U” nu reprezintă doar un club de fotbal, ci o construcție de durată bazată pe răbdare, comunitate și credință necondiționată în potențialul suporterilor și al clubului.
1. Ce înseamnă „U” pentru tine, într-o singură propoziție?
Călin Mișan: „U” pentru că nu avem trofee, dar avem ceva care contează infinit mai mult: ISTORIE, POVESTE, IDEE.
2. Ce a însemnat pentru tine să fii, vreme de atâția ani, șef de galerie la Universitatea Cluj – mai exact, câți ani ai stat în fruntea peluzei și cum ai ajuns în acest rol? Ce te-a determinat să îți asumi această responsabilitate și ce te-a ținut aproape de galerie în tot acest timp, la bine și la greu?
Călin Mișan: Trebuie spus clar că „U” nu este o chestiune de viață sau de moarte. E totuși doar o pasiune, un hobby. Și nu mă pot caracteriza ca un șef de galerie al Universității Cluj. Am fost poate unul din suporterii mai cunoscuți sau mai vocali ai lui „U” în anii 1990–2000. Dacă unii m-au considerat un „model” și au respectat un anumit tip de comportament sau atitudine, asta poate să fi dus la considerarea ca lider vremelnic al suporterilor într-o anumită perioadă. Nu e vorba de responsabilitate, totul a venit natural, prin ceea ce reprezenta „U” în sufletul atâtor suporteri.
3. Cum reușeai să gestionezi relația cu clubul, cu autoritățile și cu celelalte galerii, pe de o parte, și viața personală, pe de altă parte, și ce sacrificii personale a implicat statutul de șef de galerie la Universitatea Cluj – care a fost cel mai greu compromis pe care a trebuit să-l faci și ce ai pierdut, dar și ce ai câștigat, din această postură?
Călin Mișan: Practic nu era o relație oficială cu clubul în acea perioadă. Ne organizam prin forțele noastre cu tot ce era necesar pentru meciurile de acasă sau din deplasare. De asemenea, cu autoritățile nu aveam relații, pentru că nu erau necesare. Bineînțeles că erau uneori întrebări din partea organelor în privința eventualelor deplasări a suporterilor în alte localități.
Nu am făcut compromisuri pentru că nu era nevoie. Nu cred că era vorba de sacrificii majore. Dacă iubești „U”, mergi pe stadion, coși sau vopsești steaguri, cânți, încurajezi echipa, mergi la meciurile din deplasare. Dar eu le-am făcut pentru plăcerea mea. Dacă am ajutat prin nebunia mea și clubul, cu atât mai bine. Poate am pierdut multe momente cu familia, clipe pe care le puteam petrece cu părinții, cu soția sau fiica mea, dar au fost și sunt lucruri asumate. Relațiile cu alte galerii erau de respect reciproc cu majoritatea grupurilor de suporteri în acea perioadă; aveam relații de amicitie cu grupuri organizate, altele față de perioada actuală.
4. Dintre toate deplasările și meciurile trăite alături de U Cluj, care rămâne cea mai dragă amintire pentru tine și de ce – ce anume s-a întâmplat acolo, ce atmosferă era și ce a făcut ca acel moment să te marcheze mai puternic decât toate celelalte?
Călin Mișan: Nu știu dacă ar fi o singură deplasare memorabilă. Poate cele din perioada de pionierat, de la Cugir sau Lupeni. Poate cele din București când ne odihneam prin Cișmigiu. Poate deplasările pitorești prin județ sau Ardeal în ligile inferioare. Totuși, mi-a ramas pregnant în amintire deplasarea de la Timișoara la meciul cu Poli din campionatul ’83-’84, precum și cele trei deplasări de la finalele Cupei României. Și să nu uit de plecările prin Europa din ultimii doi ani.
31 mai 2015- FCSB- Univeristatea Cluj (finala Cupei României)
Poli Timișoara- Universitatea Cluj (1984)
20 mai 1984- galeria Universității Cluj
5. Care a fost cea mai memorabilă coregrafie făcută de galeria Universității și ce poveste e în spatele ei și, totodată, care jucător te-a impresionat cel mai mult prin atașamentul față de club și față de suporteri – poți să ne spui ambele, cu detalii?
Călin Mișan: În perioada anilor 1990–2000 nu erau posibilitățile de acum pentru realizarea coregrafiilor. Dacă se poate numi coregrafie, ar fi afișarea pe garduri a zeci de bannere pe aproape întreaga circumferință a stadionului. Aproape integral le-am cusut manual sau le-am vopsit cu o mână de entuziaști. Acum, cu noua configurare a stadionului, există altă perspectivă pentru realizarea coregrafiilor. Și posibilitățile financiare sunt altele. Băieții din peluză și din tribună care se ocupă acum chiar fac o treabă grozavă; au realizat zeci de coregrafii memorabile.
Despre jucători, aș avea 2 preferați: mitul Tim Câmpeanu (care a lansat recent cartea biografică) și unicul căpitan Sisi Szilagyi. Sunt doi dintre cei care întruchipează perfect spiritul „U”.
Despre Călin Mișan…
Șotzi (Kozac Molnar Alexandru): „Călin a fost mereu un model pentru mine. L-am admirat pentru ceea ce face pentru „U”, dar mai ales pentru omul care este. Am învățat multe de la el și îi sunt recunoscător. Îi doresc din suflet sănătate, putere și multă fericire, alături de SIMBOL.”
Bogă (Rusu Bogdan): „L-am cunoscut pe Călin în 2001, când am început să merg în deplasări alături de echipă. Eram în Divizia B, iar el a fost omul de la care am învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea și loialitatea necondiționată pentru Simbolul «U». În plus, într-o perioadă în care identitatea vizuală a peluzelor din România abia se contura și puține galerii aveau propriile materiale, Călin punea suflet și efort în crearea a tot ce purtam cu mândrie: steaguri, fulare și geci alb-negre.”
Dacă vrei să aprofundezi poveștile oamenilor care au scris istoria clubului, poți citi și ediția precedentă din seria dedicată suporterilor și fotbaliștilor, urmărind materialul anterior: https://www.4everucluj.ro/focus-u-dan-iurisniti/
4everUCluj este unicul site dedicat în totalitate Universității Cluj, unde suporterii pot descoperi profilele a peste 400 de fotbaliști care au scris istoria clubului, dar și poveștile oamenilor care țin în viață spiritul din tribune. De la legendele de altădată până la suporterii de azi, toate într-un singur loc: https://www.4everucluj.ro/jucatorii-universitatii/
📅 Vă așteptăm și data viitoare la o nouă ediție a rubricii Focus „U”!
Dan Iurișniți este unul dintre acei jucători care au crescut purtând tricoul alb-negru încă din juniorat. Născut la Năsăud, pe 7 iunie 1978, a debutat la prima echipă a Universității Cluj pe 14 octombrie 1997, într-un meci cu FC Argeș, câștigat de „studenți” cu 2-0. De-a lungul celor patru sezoane petrecute la „U” Cluj, a strâns 34 de meciuri și a marcat 5 goluri, evoluând ca mijlocaș defensiv. Era considerat un fotbalist cu un dribling în regim de viteză mult peste medie, calitate care l-a făcut remarcat încă din primii ani la Cluj. După perioada petrecută la „U” Cluj, a mai jucat la echipe precum FC Vaslui, Politehnica Iași, CSM Focșani și Arieșul Turda.
Astăzi, Iuri (cum este alintat de suporteri) rămâne un om al fotbalului, activ pe teren și pe bancă. „Joc și pe sintetic — am două echipe, una în prima ligă pe locul 3 și una satelit în Liga 2. Pe teren mare mai joc la Liga 4 din când în când, dar antrenez mai mult una dintre echipele care a terminat pe locul 3 în Liga 4 la Bistrița. Joc destul de mult pentru că îmi place și e și sănătate. La minifotbal, la Belco Avia, am terminat pe locul 3 sezonul care s-a încheiat.
La teren mare, la Hebe Sângeorz Băi, în Liga 4, mă ocup ca antrenor la ambele echipe. Deci joc atunci când decide antrenorul! 😄”
Încă de mic copil am avut în familia mea spiritul „U”, tatăl meu fiind un mare fan al Universității. Iar când mi s-a ivit ocazia de a merge la „U”, am făcut-o cu mare drag.
2. Care a fost meciul care te-a marcat cel mai mult?
Sunt mai multe meciuri. Debutul meu, în 1997, cred că într-o echipă super-frumoasă, într-un meci cu FC Argeș la Pitești, câștigat de noi cu 2-0, eu contribuind la unul dintre goluri! Apoi, faptul că am jucat cu „U” în toate cele trei ligi profesioniste este pentru mine o mândrie. Deci fiecare meci jucat pentru „U” m-a marcat foarte mult!
3. Ce părere ai despre actuala echipă?
Actuala echipă este una foarte valoroasă. În ultimii ani, „U” Cluj a ridicat foarte mult nivelul, ajungând să se bată pentru campionat și fiind foarte aproape de a reuși. Cred că în acest moment este o echipă de vârf în fotbalul românesc!
4. Ce le-ai spune tinerilor care visează să joace la „U”?
Tinerilor le-aș spune să nu înceteze să creadă în visele lor, să se antreneze și să fie mereu motivați, pentru că în viață totul este posibil. Deci și posibilitatea de a îmbrăca tricoul lui „U” într-o zi!
5. Ce mesaj ai pentru suporterii echipei?
Suporterilor lui „U” le transmit toate aprecierile mele și dragostea mea pentru „U” și sper să fie mereu lângă echipa lor de suflet, Universitatea Cluj, și la bine, și la greu! Mereu „U”! Numai „U”! 🤍🖤
4everUCluj este unicul site dedicat în totalitate Universității Cluj, unde suporterii pot descoperi profilele a peste 400 de fotbaliști care au scris istoria clubului. De la legendele de altădată până la jucătorii de azi, toate într-un singur loc: https://www.4everucluj.ro/jucatorii-universitatii/
📅 Vă așteptăm și săptămâna viitoare la un nou Focus „U”!
